De ziua mea!

Anul acesta am fost copleșită de multitudinea mesajelor pe care le-am primit de ziua mea! Obișnuiam să răspund fiecărui mesaj în parte, dar de data aceasta mi-ar fi fost imposibil, pentru că au fost extrem de multe! Gândurile mele se îndreaptă, cu recunoștință și bucurie, către fiecare dintre voi. Vă mulțumesc din inimă!

Sunt profund recunoscătoare pentru toată dragostea pe care o primesc de la oamenii din jurul meu. O simt, o trăiesc și mă încarcă de energie. În noianul de emoții prin care trec, această iubire îmi dă încrederea că ceea ce fac nu este în zadar.

În urmă cu trei ani, când împlineam 45 de ani și tocmai primisem diagnosticul de cancer pulmonar în stadiu avansat, nici prin gând nu mi-a trecut că voi ajunge să sărbătoresc împlinirea vârstei de 48 de ani. Azi pare ireal, incredibil… și totuși adevărat.

Au fost ani plini cu de toate: plini de conștientizări, de realizări, de suferință, de griji, de îndoieli, de speranță și de incertitudini. Poate cei mai frumoși și, totodată, cei mai grei ani din viața mea.

Au fost anii în care am primit cel mai mult sprijin, dar și anii în care unii oameni au ales să facă un pas în spate sau nu au știut cum să fie alături de mine. Au fost anii celor mai multe realizări personale și ai celei mai mari creșteri interioare. Azi sunt un alt om decât cel care eram la 45 de ani.

Anul acesta mi-am petrecut ziua de naștere alături de Asociația Oameni Buni și sunt nespus de recunoscătoare pentru asta. Întâmplarea a făcut să fiu la Brașov, la un congres unde Asociația a fost invitată, și am avut bucuria de a lua cuvântul alături de Adela și Claudia, din Târgu Mureș, și de Alina, din Baia Mare.

Pe drum spre Brașov, ne-am oprit la Christa, la Sighișoara, care ne-a așteptat cu masa pregătită și cu o surpriză minunată — un tort special pentru mine, pe care l-am dus cu noi la Brașov. Gestul ei m-a emoționat profund și a adăugat un strop de magie acestei zile.

Fetele mi-au fost alături în această zi specială și, pentru că AOB înseamnă și Alina Nistor, nu puteam pleca spre Brașov fără o oprire la ea — pentru îmbrățișări și, desigur, pentru prosecco! Bine... mult prosecco 😊

 

Vă mulțumesc din inimă, fetelor, că mi-ați fost alături și m-ați făcut să mă simt atât de iubită!Plec spre casă încărcată de energie — și tare am nevoie de ea, ca să pot merge mai departe.

Vă iubesc pe toți, vă îmbrățișez și vă sunt profund recunoscătoare pentru toate gândurile bune, pentru tot sprijinul financiar și de orice altă natură pe care mi l-ați oferit. Sunteți minunați, iar viața mea, fără voi în ea, n-ar mai avea aceeași lumină.