A trecut o săptămână de când am fost în tabără și deja îmi este dor de următoarea ediție! Pentru că da, intenționez să ies la numărătoare și anul următor și să vă povestesc și vouă cât de fain e!
Anul ăsta am fost o grămadă! 50 de persoane și a fost tare mișto!
Ne-am pregătit sufletește mult pentru tabăra asta. Abia așteptam pentru că anul trecut mă simțisem extraordinar. Iar anul acesta era altceva, cunoșteam mult mai multă lume, am prieteni, iar pe o parte din fete nu le văzusem demult, de pe la Oncool Art, ediția 2023 din octombrie. De dinainte chiar de recidiva mea, astfel încât îmi părea că e o viață de atunci.
Am stabilit împreună cu Christa, după nițicaiva negocieri, să vină de joi seara la mine. Lili știam că vine de cu seara și va sta aproape de mine, unde stă de obicei. Eu urma să am un examen vineri, dar era programat la ora rezonabilă, așa încât nu întârziam mult. Atât cât să bea fetele o cafea. Din Cluj îl luam și pe Ștefan și în gașcă toți 4 să pornim la drum. Ei bine, planificarea noastră a zburat în aer când am primit lista cu împărțeala pe mașini. Doar Ștefan era planificat la mine, fetele erau în mașina fetei cu părul de păpădie, frumoasa noastră Lumi. Eu o mai aveam pe Ioana D. După câteva momente de dezamăgire și puțină bosumflare de copii mici, am decis că știe ea șerifa Alina de ce ne-a pus așa și ne-am conformat.
Așa că, iată-ne la drum! Până la Băișoara nu e cale lungă de la Cluj, am ajuns rapid. O parte din gașcă era deja în zonă, o parte tot sosea. Cred că aș putea să tot retrăiesc momentele astea faine în care te vezi cu lumea după ceva vreme și urmează pupături și îmbrățișări. Efectiv mă încarc de energie, mi se umple sufletul. E atâta căldură în comunitatea asta, că aproape o poți simți în îmbrățișări. Am savurat efectiv fiecare moment și m-am bucurat să văd că lumea e bine. M-am bucurat de asemenea să cunosc și lume nouă, venită ca de obicei din mai multe colțuri ale țării.
Și anul acesta, la fel ca și anul trecut, am tras un bilețel cu numele celui al cărui prieten secret urma să fiu în timpul șederii mele în tabără. Iar cineva avea să tragă biletul cu numele meu. De data asta, lumea a fost mai creativă decât anul trecut. Surprize lăsate în secret pe pernă, mici atenții și cadouri pe care le găseam în cameră și care făceau treaba și mai dificilă în a-ți da seama poate poate de la cine e. Am tras-o la sorți pe Ioana D, pe care deja o adusesem cu mașina, dar trebuie să recunosc că nu m-am priceput tare bine la a-i fi prieten secret. În final i-am lăsat și eu o floricică în cameră și o inimioară desenată pe o hârtie și am încercat să ne intersectăm cât mai mult în timpul activităților fără să fiu tare bătătoare la ochi pt că nu era nici din echipa mea și nici nu s-a nimerit să mergem în aceeași gașcă la diversele moduri de a petrece timpul liber.
Însă prietena mea secretă s-a întrecut pe sine. Mi-a lăsat pe pernă un bilețel cu un mesaj tare impresionant pe care o să-mi iau libertatea de a-l atașa aici.
Lângă bilețel, ședea o pereche de cercei pe care i-am și pus în urechi repede ca să văd reacțiile din jur și poate poate îmi dau seama cine e. Până la final nu am ghicit și nici nu aveam cum să ghicesc. Iartă-mă Crina dragă, Crina noastră de la Baia Mare, că n-am știut că ești tu! Cum să mă gândesc eu că ești tu câtă vreme eu știu că tu mă iubești și eu te iubesc și nu părea nimic suspect în faptul că ai grijă de mine. Te îmbrățișez cu mare drag și îți mulțumesc pentru cercei, o frumoasă amintire din această tabără.
Am avut 3 echipe, echipa albastră, echipa albă și echipa verde, cea din care am făcut și eu parte și care “evident” a și câștigat. Cum să nu câștige cu atâția luptători în ea! Așa cum la fel de câștigătoare au fost și celelalte două echipe, din același motiv simplu, că suntem super eroi. Și ca să subliniem acest lucru, ne-am și costumat în super eroi, fiecare dintre echipe punându-și cât mai mult mintea la contribuție pentru a arăta cât mai bine. Așa că i-am avut acolo pe Batman și Cat Woman, pe Hulk și pe She Hulk și pe Prințesa Războinică. Care mai de care mai puternic.
Toate jocurile au fost coordonate de frumoasa Bianca. Pe Bianca o știam deja toți cei din tabăra de anul trecut pentru că fusese și ea. Însă anul acesta a venit însoțită de Raul, logodnicul ei și trebuie să îmi scot pălăria în fața lor pentru tot ce ne-au adus cu ei. Jocuri faine, spirit de echipă și cele mai importante ingrediente, umor și bună dispoziție. Vă mulțumim dragilor pentru că ați ales să petreceți timp cu o gașcă de oameni nu tocmai obișnuită. Vă iubim!
Evident că nimic din toate astea nu ar fi fost posibile fără șerifa noastră stelară, Nisturina. Alina dragă, am spus de multe ori și cu siguranță nici asta nu va fi ultima dată: te iubesc și îți mulțumesc pentru tot ce aduci în viața mea. Mă minunez de energia și forța ta de fiecare dată și spun mereu că la fel vreau să fiu și eu, la fel de energică. Sunt convinsă că în spatele a tot ce am trăit noi a stat multă muncă, multă organizare, dar nimic din toate astea nu ți-au știrbit din energie și implicare cu noi acolo. Iubesc pofta ta de viață, zâmbetul tău larg și determinarea din privirea ta atunci când îți propui să faci ceva.
La capătul opus găsim calmul lui Vio. Care doar în aparență dă senzația de liniște, pentru că de fapt, este mereu în priză, mereu gata să sară pentru a fi totul pus la punct. Ea este cea care știe toate dedesubturile, toate detaliile, toate micile sau marile chichițe. Vio este cea care duce ideile mărețe până la a fi puse în aplicare. Un copilot perfect pentru șerifa stelară. Te iubesc tare mult Vio scumpă și să știi că îmi aduci liniște în multe momente în care eu mă perpelesc.
Cabana a fost tare faină și ne-a pus la dispoziție o piscină, 2 jacuzzi, o saună și o sală de distracție. Am profitat de toate, atât cât timpul ne-a permis. Am jucat tenis de masă după 100 de ani și tare bine mi-a picat. Am descoperit că avem mai mulți “specialiști”, așa că am reușit să jucăm chiar și la dublu. Parcă nu sunt chiar atât de ramolită cum credeam eu. În anturajul potrivit și cu determinarea unui alergător de anduranță, încă fac față la provocări!
Anul trecut la final am scris pe un bilețel frici pe care le-am lăsat în tabără și de care am încercat să mă debarasez. Anul acesta, la final de tabără, am primit câte un balon umflat cu heliu pe care am fost liberi să trimitem mesaje unor îngeri. Cu toții îi avem. Uneori ne gândim la ei, alteori le ducem dorul tare mult. Am pus 3 nume pe balonul meu. Primul gând s-a îndreptat către tine bunicuța mea. Chiar dacă au trecut câțiva anișori de când ai plecat, încă pun mâna pe telefon să te sun și realizez că nu mai pot face asta și sufletul meu se umple de tristețe. Dar, deși îmi este tare dor de tine, încă nu aș vrea să te văd. Mai așteaptă te rog, încă am multe de făcut aici. Dar de fiecare dată când sunt la volan, eu știu că tu ești cu mine pe scaunul din dreapta și mă veghezi. Te îmbrățișez. Al doilea mesaj s-a dus către tatăl meu. Tată, ești plecat de atât de mult timp, iar noi ne-am vorbit atât de puțin încât mi-e greu să mă gândesc la ceva anume. Însă te rog, stai pe lângă buni a mea pentru că ea te-a iubit și chiar dacă nu a fost mămica ta, va avea grijă de tine și poate, poate, sufletul tău este în pace! Iar ultimul mesaj a mers către tine Tudor. Mi-ar fi plăcut să îți spun că te iert înainte să pleci, dar nu am avut această ocazie. Și nici nu este vorba despre mine. Veghează te rog asupra lui Alex și protejează-l! Pentru că eu cred că poți face ceea ce nu ai reușit aici pe pământ, fii îngerul lui păzitor.
Chiar dacă aceste mesaje par triste, să știți că nu sunt. Mi-au oferit ocazia cumva să fac pace, cel puțin pentru o vreme, în sufletul meu. Mi-au oferit ocazia să îmi zic dorul și să mă eliberez. Pentru că asta face pentru mine această comunitate de oameni minunați. Și deși am lacrimi și acum și le-am avut și atunci când balonul s-a înălțat la cer, zâmbesc cu încredere spre viitor.
Dragii mei, viața e de fapt o clipă. Dacă iubiți, strigați-vă dragostea, dacă suferiți, trăiți suferința ca ea să se poată consuma și să lase locul luminii. Faceți lucrurile pe care le visați, pe care vi le doriți acum, cât se poate. Strângeți în brațe și simțiți căldura celor din jur. Pandemia asta parcă ne-a făcut să uităm cât de bine e! Și nu uitați de “magia prafului de stele”!
Comments