Am învățat că cel mai important este să trăiesc prezentul, fără să mă gândesc atât de mult la viitor. Și am început să mă bucur de ceea ce mi se întâmplă acum, în clipa asta. Iar vara care a trecut, a fost plină de “acum”.
S-au întâmplat multe în vara asta, dar azi, aș vrea să împărtășesc cu voi experiența mea din proiectul OnCool Art al Asociației Oameni Buni.
Cu siguranță cel mai emoționant proiect la care am luat parte vreodată, atât pentru ce am trăit eu cât și pentru emoția de a ajunge la inimile celor care au nevoie. Mi-am dorit din prima clipă să fac parte din povestea asta. Atunci când așteptam cuminte pe coridoarele clinicii Amethyst, vedeam niște fete vesele, pline de culoare, care îmi zâmbeau din niște tablouri. În special, îmi amintesc tabloul lui Vio care era plin de voie bună și mi-am zis atunci că precis nu-s de pe la noi, că e ceva dinafară. Dar, la scurt timp după asta, am cunoscut Asociația și am realizat că o parte din fetele din tablourile alea se aflau în fața mea. Iar atunci, am știut cu toată ființa mea că doresc din tot sufletul să fiu parte a acestui proiect.
Dorința mea avea multe implicații sau gânduri pe care atunci nu îndrăzneam să le spun. Ca să pot face parte din proiect, trebuia să supraviețuiesc până în vara anului urmator. Și dacă ajungeam până acolo, îmi doream ca mesajul pe care îl transmit să fie unul din partea unei învingătoare a cancerului. Și ca să am ce picta, trebuia să am o operație care la vremea respectivă mi se spusese să nici nu visez la ea. Și de ce să nu recunosc, îmi doream să fiu și eu răsfățată și în centrul atenției, să am momentul meu de glorie în care lumea să mă admire. Habar nu aveam dacă va fi posibil sau nu, dar mi-am exprimat dorința cu voce tare și i-am spus Alinei că eu voi fi unul dintre modelele ediției din 2023.
Și timpul a trecut și așa cum știți deja, operația mea a avut loc și a lăsat în urma ei o cicatrice pe care, nu doar că nu mă sfiesc să o arăt, dar de care sunt mândră, pentru că stă la temelia bătăliei mele cu cancerul și e dovada că lucrurile se pot întâmpla atunci când crezi în ele și când toate gândurile tale se îndreaptă spre realizarea acelui obiectiv. Sorina din urmă cu 1 an nu ar fi îndrăznit să spună cu voce tare că se va face bine de teama să nu strice ceva. Dar Sorina de azi știe cât de importante sunt gândurile positive și încrederea că totul va fi bine.
Momentul mult așteptat a sosit într-o zi din luna iunie în care Alina și Vio mi-au spus că va urma ședința de pictură și fotografie, dar înainte de asta vom avea o întâlnire cu fetele care ne vor picta pentru a pune la punct detaliile. Am aflat și că vom fi 2 modele în acea zi și că partenerul meu va fi un bărbat și nu o fată. Eram curioasă să cunosc și un supraviețuitor al cancerului în afară de Andrei, care fusese model anul trecut. Sunt puțini bărbați care își deschid sufletul și împărtăsesc astfel de momente iar eu aveam ocazia să petrec o zi împreună cu unul dintre ei. Așa că ziua a venit cu extrem de multă emoție: cu ce mă îmbrac, cum mă machiez, cu ce mă încalț etc. Despre pictură nu am avut prea multe de gândit pentru că am știut de la început că desenul meu va fi o pasăre phoenix. Și pentru că cea care renăscusem eram eu, am vrut să schimb puțin desenul și am înlocuit corpul păsării cu un corp de femeie.
Ziua aceea va rămâne în amintirea mea pentru totdeauna. Nici nu cred că sunt suficiente cuvinte pe lumea asta să spun cât de bine m-am simțit, cât de emoționată am fost, cât de mult mi-a plăcut ce a reușit să facă Irina cu pensula ei magică, în timp ce trăgeam cu ochiul la Adina care făcea ca ideea lui Ștefan să prindă contur pe bustul lui. Aceea a fost într-adevăr ziua mea și a lui Ștefan. Eu așa am simțit. Iar când Francisc a făcut magia lui cu aparatul, m-am simțit chiar ca un adevărat model la o ședință de shooting. Mihai filma mereu și cumva toată ziua am fost în lumina reflectoarelor. Iar când Alina ne-a luat interviu, a fost ca și cum toată emoția atingea cote maxime. Mi-ar fi plăcut să pot spune cât mai frumos și cât mai din suflet cât de recunoscătoare eram în clipa aia pentru tot ceea ce traiam și că mă simțeam frumoasă și, cel mai important, mă simțeam mai vie ca niciodată.
Pentru că mie îmi place să scriu, Alina mi-a încredințat poveștile modelelor din OnCool Art din anul ăsta, ceea ce m-a făcut cea mai norocoasă, pentru că am dorit să pot cunoaște pe fiecare mai bine și pentru asta am fost și la ședința de pictură și fotografie a Christei și a Adelei precum și la cea a Alinei și a Crinei. În acest fel, am avut ocazia să retrăiesc încă de 2 ori emoția asta frumoasă, să le văd pe fete cum se bucură de ziua lor specială.
Ideea de a scrie despre alcineva, era pe cât de interesantă, pe atât de înspăimântătoare. Era prima dată pentru mine când făceam așa ceva. Mi se părea că acest lucru reprezintă o mare responsabilitate, dar mai ales, mi s-a părut că am șansa de a-i cunoaște pe acești învingători mai aproape decât aș fi avut altfel ocazia să îi cunosc. Așa că am avut șansa de a fi părtașă la povestea plină de curaj a lui Ștefan, unul dintre cei mai sensibili bărbați pe care i-am cunoscut și în același timp, unul dintre cei mai bine organizați oameni. Am reușit să pătrund în lumea Christei, o fată plină de bun simț, iubitoare și atât de modestă, încât uneori îmi vine să strig în gura mare: Heeey, ești cea mai frumoasă! Mi-ar plăcea să te vezi prin ochii mei! Am cunoscut-o pe Adela și am pătruns într-o lume plină de dragostea ei pentru soț și pentru copii, combinate cu pasiunea ei pentru profesie și pentru munca de cercetare. Alina m-a purtat în lumea culorilor și a frumosului și am descoperit una din cele mai ambițioase fete pe care le cunosc iar Crina mi-a umplut sufletul cu veselie și voie bună și mi-a arătat ce înseamnă puterea și dorința de a trece peste orice obstacol, indiferent cât de greu ar fi. Mă simt binecuvântată că am putut intra în poveștile voastre de viață și nu pot spune decât că mă înclin!!!
Așa că scrisul mi-a adus cumva acest proiect și mai aproape de suflet, fiind cumva părtașă la fiecare pas al lui. Acest lucru m-a dus și la cele două fete minunate care ne-au realizat picturile și la curiozitatea despre ce anume le-a mânat să intre în acest proiect și am descoperit 2 artiste extraordinare, Irina și Adina, care nu doar că știu să mânuiască pensulele, dar care au niște suflete incredibil de mari și care mi-au mărturisit că s-au încărcat cu energie de la noi și că vor fi alături și la anul care vine.
Și am avut ocazia să lucrez cu 2 băieți tineri minunați, Francisc și Mihai, care ne-au ajutat să scoatem ceea ce e mai bun din noi și care ne-au dedicat timpul lor. Care vor să fie cu noi și în următoarele ediții ale proiectului, în ciuda faptului că pentru ei este un efort extraordinar. Vă iubim băieți!
Emoțiile s-au tot ținut lanț cu postările pe care Asociația Oameni Buni le-a făcut pe rețelele de socializare, arătând lumii câte puțin din atmosfera de la ședințele foto, cu alegerea pozelor care ne plac cel mai mult și au culminat cu seara în care a avut loc evenimentul de prezentare a tablourilor. Ziua de 16 octombrie 2023 a fost pentru mine ziua cea mai frumoasă din tot ce am trăit în ultimul an de zile. Am spus de fiecare dată asta, după tabără, după ziua cu pictura, acum spun după această zi. Nu înțeleg cum reușește fata asta minunată, Alina, să ne poarte pe toate culmile fericirii în niște momente ale vieții noastre în care am crezut probabil că suntem cei mai deznădăjduiți. Dar seara aceea a fost , nu știu, încununarea a tot ce am trăit în proiectul ăsta.
O seară încărcată cu emoție prezentată de către inegalabilul Bob Radulescu, care este un om foarte sensibil și empatic cu ceea ce noi trăim. Care a venit până acum la toate cele 4 ediții ale proiectului OnCool Art și sunt convinsă că-l vom avea alături și anul care vine. Mă bucur că am avut șansa să îl cunosc și să-l strâng în brațe și cel mai mult mă bucur că am găsit în el un om plin de căldură sufletească. Ești extraordinar Bob!
Fiecare dintre modele a avut momentul ei de emoție. Christa ne-a vorbit despre ce a reprezentat pentru ea acest proiect, Ștefan ne-a încântat cu un Tango absolut superb, Adela ne-a arătat încă odată ce înseamnă familia și dragostea celor apropiați, Alina și Crina ne-au umplut inimile de o veselie atât de mare, încât s-a încins ditamai hora în dansul “șogorițelor” (nu vă zicem povestea că e secretul nostru din tabără 😊) , că nu ne mai ajungea clădirea Cazinoului! Eu am avut plăcerea de a vorbi după Raluca Anton, cea mai frumoasă și sensibilă psiholoagă pe care eu o urmăresc și o ascult, ori de căte ori am ocazia.
Și pentru că viața mi-a dăruit foarte multe, am avut alături de mine familia mea de alergători, care m-a făcut să mă simt încrezătoare și alături de care sper că am reușit să transmitem celor prezenți cât de important este să aparții unui grup care are un vis comun, care are o pasiune comună. Fără ei și încrederea lor în mine, viața ar fi fost mult mai tristă și mai lipsită de sens în toată furtuna asta din ultimul an. Vă mulțumesc din suflet prieteni!
Și evident, nu în ultimul rând, aș vrea să le spun fiului și surorii mele că fără ei nu eram aici. Alex, ești rațiunea mea de a trăi, cea mai mare motivație, tu îmi dai un scop și te iubesc infinit. Laura, am spus și o repet ori de câte ori e nevoie, fără tine viața nu era și spun ori de căte ori am ocazia că cine are frați și surori, le doresc să se iubească așa cum o facem noi!
Comments