Cum se schimbă viata asta într-o secundă! Când primești un diagnostic de Cancer, pământul iți fuge de sub picioare și iți îngheață sufletul. Da, știai că e posibil la un moment dat pentru că ai tăi în familie s-au tot luptat cu asta, dar te gândești că undeva pe la 60-70 de ani. Dar eu încă nu împlinisem 45 si era imposibil să se întâmple așa ceva. În plus, făcusem atât de multe schimbări, în curând sunt 10 ani de când nu fumez, fac sport, unii ar spune chiar obsesiv, pentru că sunt alergatoare de anduranță, am grijă cât pot la ce mănânc și asta am dus-o la urmatorul nivel, pentru că studiez Nutriția la UMF. Practic, sunt singura din familie care fac lucrurile cât de cât mai aproape de ceea ce e sănătos, cum naiba să mi se întâmple mie așa ceva??!!
Adenocarcinom pulmonar, stadiul 4 cu o metastaza osoasă la o vertebră. Ha ha ha!!! M-am lăsat de fumat ca să fac cancer pulmonar 10 ani mai târziu. Ce e asta? O glumă? Dar nu era o glumă. Era fix cruda realitate.
Fusese un an greu, al naibii de greu. M-am împărțit între job și școală. Dar îmi placea atât de mult. Dumnezeule, cât de multe lucruri am învățat într-un an de școală. Să fii student la UMF nu e de glumă, e serios. Ori înveți, ori rămâi pe dinafară. Dar nu prea aveam nevoie să-mi spună nimeni asta, pentru că savurasem fiecare informație nouă și iubeam noua mea viață. Ca să nu mai spun cât de mândră eram pentru că nu căzusem nici un examen! Nu e puțin, având în vedere că eu aveam jumătate timp pentru învățat față de colegii mei tineri, câtă vreme mergeam și la serviciu.
Când am început să mă simt mai obosită, să nu-mi meargă atat de bine alergările, am pus pe seama anului greu . Și ca să fie treaba completă, mă jucam și cu intrarea la menopauză. Ei, asta iți cam dă tot sistemul peste cap și dupa 2 săptămâni de nesomn, nici nu mai știi pe ce planetă ești, cu atât mai puțin să mai poți gândi limpede. Deci aveam toate motivele din lume să nu fiu in formă. Așteptam vacanța de vară ca pe o gură de oxigen. A venit, dar nu înainte de a face un Covid, ca să fie toată treaba cât mai completă posibil. După Covid te resimți, e mai greuț cu toate, dar asta e, faci ce poți și mergi mai departe.
Urma vacanța in Grecia cu fetele. Începusem să trăiesc gândindu-mă la acel moment. Sigur acolo totul se va limpezi, voi putea dormi mai bine, mă voi relaxa. Dar nu mi-a ieșit prea grozav, eram nedormită, irascibilă, nu reușeam deloc să simt cu adevărat briza mării, soarele care mă bronza frumos. Iubesc marea, iubesc apa și totuși nu reușeam să mă deconectez. Îmi era cumva ciudă, dar am zis asta e. Cât poate să țină treaba asta cu menopauza și nedormitul!
M-am întors acasă cu bateriile un sfert încărcate. Dar mai era o grămadă din vacanță, mai erau aproape 2 luni, aveam timp să recuperez cu odihnă. În septembrie urma să alerg un maraton și aveam un program de antrenament pe care mă străduiam să-l fac cât mai complet. Eu sunt mai meticuloasă când vine vorba despre programe și îmi fac treaba cu strictețe. Dar de data asta, nu reușeam, eram tot mai obosită. Mi-am luat o săptămână de pauză și apoi am reluat antrenamentele. Mi-am dat seama ca la unele alergări parcă șuieram, auzeam așa un zgomot care venea din interiorul meu. La un moment dat am început să realizez că auzeam asta și acasă în pat, mai ales când mă așezam pe partea dreaptă. Și am început să tușesc. La inceput așa, câte puțin, nu i-am dat importanță, dar apoi parcă se tot intensifica și am început să nu mai pot dormi pe partea dreaptă pentru ca tușeam tot mai tare. Mi-am făcut niște analize. Toate bune, excepție un LDL colesteror puțin peste limită și niște eozinofile puțin mărite. Doctorița de familie mi-a zis că asta poate să fie de la o alergie la ceva. Eu nu mă știam alergică, dar niciodată nu poți să știi ce dezvolți de-a lungul timpului! La job lucram într-un demisol, într-o clădire foarte veche, și primul gând care mi-a trecut prin cap a fost că am făcut astm.
Am mers la o prietenă care e alergătoare și medic alergolog și i-am spus povestea. Mi-a făcut un test de spirometrie care ne-a zis doar că se vede că sunt alergătoare, rezultatul era bun. Dar nu mi-a putut face testele alergologice pentru că eu luasem ceva medicamente pentru alergii ca să pot alerga în competiția pentru care mă pregătisem. Nu am reușit să parcurg toți cei 42 km, am alergat doar 23 pentru că începusem să tușesc și am zis că e mai cuminte să mă opresc.
Comentarios