Desi afară este mai degrabă despre iarnă și începem cumva să simțim atmosfera sărbătorilor, în suflete păstrăm primăvara. Dacă ar fi după mine, ar fi mereu primăvară după iarnă și aș ține-o tot așa. Nu că iarna nu are farmecul ei, dar prefer momentele când natura începe să se trezească la viață.
Și cum altfel aș putea să păstrez acest sentiment frumos, decât prin prisma unei povești minunate de viață, povestea Iuliei. De la proiectul OnCool Art și până azi, Iulia a fost neobosită în implicarea ei pentru a ajuta această comunitate. A pus bazele Asociației Oameni Buni, filiala București, împreună cu Rux și Ramona, iar de curând fetele au dat drumul și paginii oficiale de Facebook.
Întâlnirile cu Iulia sunt mereu un prilej de voie bună pentru că este mereu cu zâmbetul pe buze, mereu binevoitoare, mereu plină de energie. Am scris povestea ei din OnCool Art cu atât de mult drag și atâta de multă bucurie! Aș putea să o redescopăr iar și iar și aș face asta cu la fel de multă încântare. Vă las în cele ce urmează să o descoperiți, cu convingerea că o veți îndrăgi la fel de mult ca și mine!
Am cunoscut-o pe Iulia în Tabăra „Spirit Liber” de anul acesta și îmi amintesc că atunci când am zărit-o, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: ce caută fata asta aici? Nu ar fi trebuit să fie aici! Pentru că pur și simplu era prea tânără ca să fie într-o tabără cu oameni trecuți prin cancer. Dar, așa cum m-a învățat deja viața în ultimii 2 ani, necunoscute sunt căile vieții!
Cred că primul lucru care îmi trece prin minte atunci când mă gândesc la ea este cuvântul gingășie. Și rareori mi s-a întâmplat în viață să întâlnesc oameni gingași. Și când spun gingășie, nu mă refer la o variantă firavă sau lipsită de apărare, ci mai degrabă la ceva atât de finuț și de frumos, așa cum pentru mine sunt trandafirii. Așa o văd eu. Și ascultându-i povestea vieții, am realizat că exact așa este ea, ca o floare gingășă și totuși atât de puternică!
La 36 de ani, într-un moment al vieții în care nimic nu era nici foarte bine, dar nici rău, când își proiecta viitorul alături de cineva care părea a fi cea mai bună alegere pentru a-i deveni partener de viață, cu gândul la un posibil copil care ar putea veni în urma acestei căsătorii, visele s-au năruit în fața diagnosticului de cancer de col uterin. Așa ceva, indiferent de momentul vieții în care te afli, te ia de pe picioare. Dar cu atât mai mult când asta vine înainte să apuci să îți pui în aplicare niște vise la care aproape orice fată visează încă din adolescență. Pământul i-a fugit de sub picioare și a intrat într-un iureș nebun care se numește lupta pentru supraviețuire.
A aflat rapid care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze. Deși locuia în București, printr-o recomandare, a ajuns la un oncolog din Brașov în care a avut toată încrederea și pe care azi îl consideră unul dintre salvatorii ei. Cea mai bună variantă în cazul ei era operația. Din fericire, stadiul cancerului era unul incipient, așa că operația era practic tratamentul. Însă nu a înțeles din prima ce presupune această operație. Știa că trebuie să o facă, dar nu înțelegea implicațiile. Le-a aflat la modul hard, din gura unui chirurg din București, care i-a spus fără niciun menajament despre histerectomie totală, justificând apoi că „am crezut că știți!”. Nu, nu știa. Și astfel de vești ar trebui date cu mult mai multă empatie, cu atât mai mult când în față ai o fată tânără cu ochii plini de teamă și speranță. Din fericire, oncologul i-a recomandat un chirurg la Cluj, cu care, după ce a vorbit la telefon, a simtit ca el este cea mai bună alegere, având încredere deplină în el. Au făcut cu greu loc în programul superîncărcat al medicului, dar lucrurile s-au aranjat de așa natură încât să se întâmple totul cât mai curând posibil.
Însoțită de părinți, au venit în grabă la Cluj. Nici nu-mi pot imagina ce era în sufletul lor. Pentru că în viață multe lucruri ți se pot întâmpla, până când vine vorba despre copiii tăi. Acolo deja nu mai funcționează această logică, aici nu trebuie să ți se întâmple decât bucurii!
Un sprijin deosebit de important sunt și fratele și cumnata, care i-au rămas mereu alături și care, între timp au făcut-o matușica unei fetițe, precum și prietenii apropiați, fără de care lucrurile ar fi fost mult mai greu de gestionat.
Operația a fost una de succes, după care au urmat 25 de ședințe de radioterapie în timpul cărora a împlinit 37 de ani. Radioterapia a făcut-o acasă, în București, alături de familie. Din fericire, chimioterapia nu a fost necesară, motiv pentru care multă lume nici nu a știut prin ce trece. Totuși, asta nu mi s-a părut niciodată un motiv pentru a judeca pe cineva. Nu știi niciodată prin ce trece un om. Mi s-a părut de o mare cruzime unul dintre comentariile unui astfel de om rău la una dintre postările ei de pe Facebook în care spunea că nu crede povestea asta. Nu o să înțeleg niciodată așa ceva. Deși, în apărarea doamnei cu pricina, sunt încă mulți oameni care cred că această boală înseamnă moarte, care asociază cancerul cu chimioterapia, cu chelia, fără să fie la curent cu faptul că medicina a avansat atât de mult încât există tratamente revoluționare, unele atât de țintite încât efectele adverse sunt aproape inexistente.
Cred că, cancerul vine în viețile noastre să ne învețe lecții. Și tot asta crede și ea. Așa cum se întâmplă în multe cazuri, și în acest caz, viața a căpătat un alt sens. Drumul alături de un bărbat care părea potrivit s-a dovedit a fi lipsit de sens. Și, deși nu despre asta este vorba în această poveste, aș spune rușine pentru toți cei care cred că se pot „salva” abandonând pe cineva care trece prin greutăți. Noroc că și în acest caz, numărul oamenilor care au ales să stea, să ajute, să fie sprijin, suport, a făcut ca balanța să fie pozitivă și să rămână speranța că oamenii sunt frumoși și buni. Dar, această despărțire a atras după sine multe lucruri care au dus la schimbări, până la schimbarea locuinței. Însă totul s-a dovedit a fi de bun augur, locuind acum într-o casă a ei, undeva în natură și libertate, la o jumătate de oră de București.
Probabil, unul dintre lucrurile cele mai bune care s-au născut din această luptă cu viața este faptul că începe să capete sens scopul Iuliei în viață, și anume, acela de a-i ajuta pe alții în prevenție și stil de viață cât mai sănătos. Un lucru extrem de important, pentru că până în clipa acestui diagnostic nu avea o idee foarte clară despre asta. Am aflat cu mare surprindere, recunosc, că este absolventă a nu mai puțin de 3 facultăți: Ingineria Mediului, Drept și Psihologie. Fiind o mare pasionată și în ale gătitului, are și un curs de coach de nutriție, ceea ce o aduce și mai aproape de scopul care ușor se întrevede în ce privește prevenția și stilul de viață. Iar asta mă face să mă simt și mai apropiată de această fată incredibil de frumoasă și inteligentă, cu o mare putere de muncă și concentrare. Pentru că, cum altfel să duci la bun sfârșit atâtea studii?!
Spune despre operația ei că este „opera de artă a chirurgului meu”. Mi s-a părut fascinant. Și ca orice operă de artă, ea trebuie pusă în valoare. Tot acest chirurg este și cel care i-a spus pentru prima dată de Asociația Oameni Buni. I-a căutat pe net, a vorbit cu Alina și i-a spus că își dorește să fie unul dintre modelele proiectului OnCool Art de anul acesta. Și din fericire, urma să aibă loc tabăra, unde a avut ocazia să vină și să ne cunoască. S-a simțit rapid printre „ai ei”.
Iulia reprezintă luna martie în calendarul din acest an. Și-a dorit să fie așa pentru că martie este luna renașterii, metaforic vorbind, simte că e luna trezirii la viață a tuturor simțurilor. Ruxi, care i-a stat alături în acest proiect, fiind pictorița care a dat viață cicatricii ei, a înțeles exact ce își dorește și au reușit împreună, într-un tablou plin de culoare, să ne arate exact asta. Florile de cireș care înfloresc în luna martie, împreună cu un fluturaș ca simbol al renașterii vieții și nelipsitele inimioare care se pare că le apropie pe cele două fete ca și pasiune s-au transformat într-un minunat desen pe care și-l dorește să-l vadă cât mai mulți oameni care trec prin astfel de lupte cu viața, transmitând mesajul că „Există viață după cancer!”
Comentarios