Doamne, ce seară minunată! Eram convinsă că așa va fi, dar realitatea a depășit așteptările. Emoțiile mele, desigur, au fost mari pentru că mi-am dorit din tot sufletul să iasă totul perfect pentru draga mea prietenă Christa. Cu toate că nu am putut fi 100% alături de emoțiile ei, eu însămi trecând prin final de facultate și emoții în altă parte, am reușit totuși să surprind esențialul. Iar esențialul este o inimă mare, mare care a stat la baza întregii organizări.
Știam de locația în care va avea loc evenimentul, ba chiar o cunoscusem pe Claudia la Christa acasă cu ceva vreme în urmă. Ne-a spus atunci că ne pune la dispoziție atât sala în care să aibă loc totul, cât și camere pentru cazarea celor care vin din alte orașe. Dar Claudia a făcut mult mai mult decât atât. Ne-a pus la dispoziție cu căldură hotelul „Claudiu”, personalul ei și a stat acolo lângă noi și ne-a ajutat cu tot ce este nevoie. În timpul evenimentului, a venit chiar cu o surpriză pentru Christa, un tort făcut cu multă dragoste, lângă care cuvintele s-au dovedit a fi sugrumate de emoție și lacrimi. Îți mulțumim, Claudia, pentru găzduire și pentru omul minunat care ești.
Așa că vineri, 28 iunie, Asociația Oameni Buni, prin intermediul reprezentantelor sale venite din Cluj, Târgu Mureș și chiar Baia Mare, s-a reunit la Sighișoara. Chiar dacă acest lucru nu a fost deloc ușor, câtă vreme în același timp, lângă Cluj, în lanul de lavandă de la Lola, Asociația Oameni Buni era prezentă cu un stand. Scopul pentru care am făcut acest lucru a fost pentru a fi cât mai aproape de cei care trec prin cancer aici, dar și pentru aparținătorii lor. Am venit cu poveștile noastre de viață, le-am împărtășit cu cei de acolo și le-am arătat câte proiecte frumoase facem și câtă culoare și veselie există după un diagnostic de cancer.
În sprijinul nostru au venit și câțiva oameni minunați ai comunității locale. 3 doamne doctor și Părintele Protopop Dan Ovidiu, la a cărui parohie merge Christa. Ne-au vorbit din suflet fiecare dintre ei. Spre surpriza celor prezenți, părintele ne-a împărtășit propria experiență cu această boală, peste care a trecut, spune dânsul, cu voia lui Dumnezeu. Acest lucru a fost eliberator, emoționant și cred eu că a mișcat inimile celor prezenți. Nu știm noi care sunt planurile lui Dumnezeu și părintele ne-a îndemnat să ne rugăm pentru a primi forța să trecem peste ele. Eu recunosc că nu sunt o persoană religioasă. Am credința mea însă. M-am regăsit în îndemnul părintelui pentru că această rugă am rostit-o ori de câte ori am simțit nevoia în acești aproape 2 ani. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea putere să trec peste tot ce am de înfruntat în lumea asta.
Doamna dr. Costea-Menyhart Isabella, doctor radiolog la Sighișoara și prietena Christei de mulți ani, ne-a vorbit despre prevenția în rândul bărbaților. Pentru că, nu-i așa, e bine să știi că poți trata, că există viață după diagnosticul oncologic, dar cel mai bine e să previi. Așa că îndemnurile medicilor în această direcție ne sunt extrem de utile. Doamna dr. a fost plină de emoție, pentru că, mai mult de calitatea dânsei de medic, a fost alături de Christa în calitate de prietenă, iar această emoție s-a simțit atât în voce, cât și în felul călduros cu care a strâns-o pe Christa lângă ea tot timpul cât a vorbit.
Doamna dr. radiolog Blaj Mihaela ne-a vorbit despre prevenția în cazul cancerelor care apar la femei, în special cancerele din sfera hormonală. Dacă la început a fost cu multă emoție, încet, încet, între Oamenii Buni s-a simțit tot mai bine și a rămas cu noi până la final, la ora târzie din seară. Ne-am împărtășit povești din viață și despre viață, am vorbit despre Dumnezeu, despre oameni. Despre diferite colțuri ale țării și cum te simți când ești plecat departe de casă. Doamna doctor ne-a uimit cu povești despre pacienți pe care îi cunoaște în detaliu, le cunoaște poveștile și este alături de ei. Noi am savurat fiecare moment pe care ni l-a dedicat și ne bucurăm tare mult că s-a simțit bine alături de noi.
Doamna dr. oncolog Mesinschi Ingrid Oana însă pot spune cu mâna pe suflet, ne-a uimit. După atâtea luni prin spitale și tratamente, nu am crezut că mai poate fi ceva care să mă uimească atât de mult. Și totuși, o mână de femeie, într-o rochie albă de vară, cu părul lăsat să cadă până pe spate în jos până la mijloc s-a ridicat în picioare și ne-a vorbit nu despre boală și cazuri, ci despre oamenii care duc această boală. Despre oameni și despre povești de viață. Despre vindecări uimitoare ale unor oameni care au gândit lucrurile într-un fel în parcursul lor medical. După ani de zile de practicare a meseriei la București, a ales să vină în Sighișoara, un oraș mai mic, unde chiar dacă îi este mai greu, este mai aproape de oameni. Doamna doctor, mă înclin. A fost o plăcere să vă cunosc. M-ați simțit mult mai bine decât orice alt medic înaintea dumneavoastră. Fără să fi vorbit foarte multe, ați văzut în mine și cred că acesta este un har.
Când vezi medicii în afara cabinetelor și ai ocazia să le simți emoțiile și inimile cum vibrează, vai, câtă încredere îți dă acest lucru. Și recunosc că la Sighișoara acest lucru ne-a umplut inimile.
Cred că Asociația Oameni Buni are o mare pricepere. Aceea de a aduna în jur oameni buni. Ori de câte ori este nevoie, apar de nicăieri mâini care să ajute, oameni care să pună umărul. Iar lucrul acesta este ceva foarte special în vremuri pe care nu credeam că le voi trăi în viața asta, cu povești despre război și moarte. Într-o lume în care digitalul prinde tot mai mult avânt, într-o lume în care ne ascundem în fața ecranelor și ne prefacem că nu ne privește pe noi ce se petrece în jur. În această lume cumva mai rece decât o știam mai demult, atunci când este nevoie, Oamenii Buni se adună și când pun mână de la mână, ies minuni.
Au fost mulți cei care au ajutat ca evenimentul să se desfășoare frumos și cu toate cele de trebuință. Printre ei, o îmbrățișare caldă pentru Liviu Laslo, cu care am fost colegi de serviciu cu ceva vreme în urmă. Am avut o colaborare frumoasă cu Liviu de pe vremea aia, împreună cu el am făcut o echipă faină de tot la Sighișoara. Am apelat la el acum și el a sărit de parcă fusesem acolo abia cu o zi în urmă. Îți mulțumesc, prietene, atât ție, cât și tatălui tău.
Christa este prietena mea. O prietenie minunată, care pe măsură ce trece timpul, devine tot mai profundă. Sunt extrem de binecuvântată să fac parte din viața ta, frumoasă femeie. Și mă bucur că am putut fi alături de tine zilele astea. Știu cu câtă emoție ai făcut tot și știu cât de mult ți-ai dorit să aduci Asociația Oameni Buni la tine acasă. Eu aș spune că ai reușit ceva incredibil de frumos. Te felicit din tot sufletul meu și te iubesc.
Alina dragă, fără tine nimic din toate astea nu ar fi fost posibile. De fiecare dată când te aud vorbind, sunt la fel de impresionată. De energia pe care o emani, de forța cuvintelor tale, de încrederea în tine și forțele tale și mai ales, de felul în care îți trăiești viața. Visul tău este frumos, iar eu mă bucur de fiecare dată că pot fi o părticică din el. Ori de câte ori voi putea, voi fi alături de tine și de oamenii buni pe care îi aduni în jurul tău.
Comments